Credintele limitative. Povestea celor adormiți

Credintele limitative - tiparele care ne mentin adormiti in constiinta

Înainte ca sufletul sa se trezeasca la viata, noi ne traim viata pe pilot automat, condusi de tiparele și credintele limitative din societate sau programari, convingeri si credintele limitative dobândite de la familia noastra. 

Urmărește video-ul: Credintele limitative – Povestea celor adormiti.

Ce sunt credintele limitative

Credințele limitative sunt convingeri adânc înrădăcinate în subconștient care ne fac să vedem realitatea printr-un filtru îngust. Ele se formează în copilărie, prin experiențe personale, educație și influența mediului, și ne determină să repetăm aceleași tipare fără să ne dăm seama. Aceste credințe ne blochează potențialul, ne împiedică să explorăm noi oportunități și ne mențin în frică, autosabotaj sau dependență de aprobarea celorlalți. Conștientizarea și schimbarea credințelor limitative este primul pas către trezirea în conștiință și către o viață trăită cu sens.

Cum ne țin credintele limitative adormiți în conștiință

Adormiți în conștiință simțim teamă atunci când trebuie să ne schimbăm sau să încercăm lucruri noi, și astfel, ajungem să rămânem blocați în propria minte și iluzia creată de tiparele limitative aflate în subconștient. În adormire, oamenii iau decizii în grabă, se aruncă cu capul înainte, fără să le pese de consecințe. Sunt acei oameni care sunt atât de îngrădiți de propriile limitări, încât își trăiesc viața pe pilot automat ajungând astfel să nu aibă niciun simț dezvoltat, cum ar fi simțul responsabilității sau al pericolului. 

 

Când trăim viața în adormire, suntem atât de detașați de realitate, încât atunci când experimentăm trăirile din viața noastră suntem lipsiți de responsabilitatea acțiunilor noastre. Trăim crezând că orice și oricine este responsabil pentru emoțiile pe care le avem, circumstanțele în care ajungem, reacțiile pe care le avem sau acțiunile pe care le facem. Aș putea spune că suntem încontinuu cu degetul îndreptat către cineva sau ceva, și niciodată asupra propriei noastre persoane. Atunci când suntem adormiți în conștiință, avem naiva impresie ca suntem perfecți, și toți cei din jur au o problemă. 

Ca este vina lui sau a ei că ajungem să fim dezamăgiți, că avem ghinion dacă lucrurile nu ies așa cum ne dorim, că suntem predispuși să trăim viața într-o emoție joasă, cum ar fi tristețea și dezamăgirea doar pentru că părinții noștri au trăit așa, că nu putem avea siguranță financiară doar pentru că familiile noastre au trăit în neajunsuri toată viața lor. 

Suntem atât de adormiți încât avem impresia că tot ce au trăit ei, trebuie fără doar și poate să trăim și noi. 

Adormiți luăm decizii greșite care ne duc în rezultate ce produc dezechilibru în viața noastră, și cu toate acestea continuăm să rămânem adormiți repetând aceleași decizii, ajungând în același rezultat din nou și din nou. Rămânem în zona noastră de confort repetând tipare toxice, fără să fim conștienți de ele, continuând să ne adâncim în frustrare și suferință. 

In adormire este greu de înțeles că singura constantă a vieții este schimbarea și că orice altceva este trecător. Că nimic nu este pentru totdeauna și că viața se poate termina cât ai clipi din ochi. 

 

Trăim nerecunoscători pentru ceea ce avem și tot ceea ce înseamnă viața, nu avem niciodată timp și alergăm continuu să găsim fericirea, identificând fericirea în lucruri materiale și prezența altor persoane în viața noastră. 

Căutăm continuu fericirea pentru că identificăm fericirea ca fiind o emoție euforică, acei fluturi în stomac, dobândită în urma unor câștiguri sau reușite. Ceva de genul am să fiu fericit când merg în vacanță, când îmi cumpăr mașina sau casa pe care mi-o doresc, când X și Y o să mă iubească sau când o să am jobul pe care mi l-am dorit. 

 

În adormire, oricât de dureros sună treaba asta, suntem ignoranți și superficiali. Nu ne pasă de nimic, nici măcar de noi înșine. Nu înțelegem că fiecare acțiune are o consecință la scară larga, că afectam tot ceea ce ne înconjoară prin acțiunile noastre și prin vibrația energiei pe care o avem. 

 

În adormire dăm voie emoțiilor distructive să ne conducă viața, iar furia este una dintre emoțiile principale existente în umanitate. 

Înainte de a ne da voie să ne trezim la viață, trăim cu frică și încercăm constant să controlăm viața, circumstanțele și oamenii pentru beneficiul propriu. Suntem atât de adormiți încât nu înțelegem că avem zero control asupra acestor lucruri. Încercăm să tragem de oameni să se schimbe și inconștient dorim sa îi modelăm după cum noi consideram că este corect ca ei să își trăiască viața și asta pentru că avem impresia naivă că schimbându-i pe ei, vom fi găsi fericirea și satisfacția în propria viață. 

 

Adormiți suntem într-o continuă manipulare inconștientă. Nu înțelegem că viața este menită să fie trăită în abandon, să curgă către noi și să îi urmăm necontenit fluxul natural, indiferent că este sau nu pe placul nostru... Ne blocăm în tipare și alegeri ce ne conduc mereu în aceleași rezultate ce lucrează împotriva sufletului nostru și asta pentru că nu înțelegem că ceea ce ne dorim să trăim și să manifestăm în viața noastră, va veni în calea noastră doar atunci când suntem pregătiți să le trăim, când suntem compatibili cu energia a ceea ce dorim manifestat în vița noastră. Astfel, într-un control continuu asupra vieții, majoritatea deciziilor sunt greșite, pentru că sunt luate din impulsivitate și vor avea întotdeauna un preț de plătit, un preț pe care mulți dintre noi îl vor plăti cu frustrare, dezamăgire, tristețe și furie. 

 

În adormire rămânem blocați în timp și propria viața, pentru că obișnuința și rutina ne definesc viața. Rămânem blocați în relații toxice pentru că suntem învățați că trebuie să ne purtăm crucea până la sfârșit, să fim victime ale propriilor circumstanțe. Nu ne schimbăm locul de munca pentru că am fost programați să credem că devenim instabili dacă nu avem un loc sigur de muncă. Ne pasă atât de mult de părerea celor din jur încât credem cu tărie că orice părere avem este greșită și asta pentru că nu este în conformitate cu standardele impuse de societate. 

 

Trăim într-o iluzie continuă crezând că dacă visam să facem lucrurile diferit față de cum am fost programați, atunci suntem de fapt visători, cu capul în nori și creăm iluzii. 

 

Suntem programați să trăim sub efectul de turmă unde ajungem să ne însușim credințe, perspective și păreri pe care nici măcar nu le-am încercat vreodată. Suntem acolo, tocmai pentru că trăim ca niște roboți conduși de tot ce există în lumea noastră exterioară, blocați în ignoranță și superficialitate. Ne pasă atât de mult de părerea celor din jur, încât continuu ne trăim viața în baza a ceea ce cred alții. Bine... e mult spus trăim, pentru că ajungem cu adevărat să trăim atunci când ne dăm voie să ne conectăm cu adevărul sufletului nostru. Până atunci tot ceea ce facem, facem adormiți... În somn ne căsătorim, în somn facem copii, alegem facultăți și job uri, depinzând de toate aceste lucruri pentru a fi fericiți. 

 

Trăim constant între trecut și viitor și niciodată în prezent. Nu înțelegem că ziua de azi este ceea ce de fapt creează ziua de mâine, că prin azi, prin acțiunile, deciziile și gândurile pe care le avem conturăm experiențele și realitatea viitorului. 

Suntem homofobi, discriminăm și judecăm pentru că ne credem mai presus ca ceilalți. Intrăm în biserici ne rugăm, având impresia că suntem cei mai mari credincioși, și cu toate astea în lăcașul sfânt ne credem superiori celorlalți judecând-i după aparențe, după felul în care arată sau sunt îmbrăcați. Trăim adormiți într-o lume în care ego-ul este supremația în psihicul uman; în care mândria câștigă întotdeauna în fața iubirii. 

 

De-a lungul vieții fiecare dintre noi primim oportunități pentru a ne putea reconecta cu adevărul și a ne opri din a trăi în minciună, însă unii din teamă, alții din confort aleg sa rămână blocați în adormire toată viața lor. 

Cu iubire,